ȘTIÚCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață; mârliță (Esox lucius). ◊ Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȘTIÚCĂ s. (IHT.) 1. (Esox lucius) (pop.) lupul-bălții, (reg.) mârliță. 2. știucă-de-mare (Belone belone euxini) = zărgan, (reg.) țipar-de-mare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

știúcă, știúci, s.f. (pop.) avion german de bombardament, folosit în al doilea război mondial. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

știúcă (-ci), s. f. – 1. Pește răpitor (Esox lucius). – 2. (Arg.) Pantof. Sl., cf. bg., rus. štuka (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 394). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

știúcă s. f., g.-d. art. știúcii; pl. știuci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȘTIÚCĂ ~ci f. Pește dulcicol răpitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemănător unui cioc de rață și cu gură largă. ◊ ~-de-mare pește marin de talie medie, cu botul în forma unui cioc de barză, având corp cilindric de culoare verzuie pe spate și albă pe burta; zărgan. [G.-D. știucii] /<bulg., sb. štuka (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

știúcă-de-máre s. f. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard