ȘTERPELÍ,șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
ȘTERPELÍ vb. v. fura, însuși, lua, sustrage. (Sursa: Sinonime )
șterpelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A fura, a sustrage ceva. – 2. (Cu compl. o) A scăpa, a o rupe la fugă. – 3. A atinge ceva ușor și în treacăt. Creație expresivă, după cum o inidică suf. -li; coincide semantic cu a șterge, 5,7 și 8 și formal cu tearfă, cf. terfeli. Legătura cu germ. stibitzen „a fura” (Tiktin) sau cu mag. terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der. șterpeleală, s. f. (furt); șterpelici, s. m. (borfaș). (Sursa: DER )
șterpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șterpelésc, imperf. 3 sg. șterpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. șterpeleáscă (Sursa: Ortografic )
A ȘTERPELÍ ~ésctranz. pop. (lucruri mărunte) A fura cu abilitate; a șterge. ◊ A o ~ (de undeva) a pleca pe neobservate (de undeva); a o șterge. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
