Dex.Ro Mobile
ȘPERȚ, șperțuri, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect și ilegal, cuiva, pentru a-i câștiga bunăvoința, în special pentru a-l determina să-și îndeplinească (mai cu râvnă) sau să-și încalce obligațiile de serviciu; mită, mituială. 2. Șperțuială. – Din germ. Sperrzeug „mănunchi de șperacle”. (Sursa: DEX '98 )

ȘPERȚ s. n. bacșis, mită (< germ. Spervzeng) (Sursa: MDN )

ȘPERȚ s. v. mită. (Sursa: Sinonime )

șperț s. n., pl. șpérțuri (Sursa: Ortografic )

ȘPERȚ ~uri n. pop. Sumă în bani sau alte valori materiale date cuiva sau primite de cineva în schimbul unui serviciu. (ilegal); mită. /<germ. Sperrzeug (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
șperț   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șpe șperțul
plural șperțuri șperțurile
genitiv-dativ singular șpe șperțului
plural șperțuri șperțurilor
vocativ singular
plural