ȘOVĂIÉLNIC, – Ă, șovăielnici, -ce, adj. 1. (Despre mișcări, mers etc.) Lipsit de fermitate; nesigur, șovăitor. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de convingere, de hotărâre; nestatornic, schimbător. – Șovăi + suf. -elnic. (Sursa: DEX '98 )
ȘOVĂIÉLNIC adj. 1. v. împleticit. 2. v. nesigur. 3. v. ezitant. (Sursa: Sinonime )
Șovăielnic ≠ decis, ferm, hotărât, sigur, neșovăitor, neșovăielnic (Sursa: Antonime )
șovăiélnic adj. m., pl. șovăiélnici; f. sg. șovăiélnică, pl. șovăiélnice (Sursa: Ortografic )
ȘovĂiÉlnIc ~ca (~ci, ~ce) 1) (de-spre mișcări) Care vădește șovăială. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de fermitate, de hotărâre; nestatornic; schimbător. /a șovăi + suf. ~elnic (Sursa: NODEX )
| șovăielnic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șovăielnic | șovăielnicul | șovăielnică | șovăielnica |
| plural | șovăielnici | șovăielnicii | șovăielnice | șovăielnicele |
| genitiv-dativ | singular | șovăielnic | șovăielnicului | șovăielnice | șovăielnicei |
| plural | șovăielnici | șovăielnicilor | șovăielnice | șovăielnicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
