ȘONT, ȘOÁNTĂ, șonți, șoante, adj. (Reg.; adesea substantivat) Șchiop, schilod. – Cf. ciont, magh. sánta. (Sursa: DEX '98 )
ȘONT adj. v. șchiop. (Sursa: Sinonime )
ȘONT adj., s. v. infirm, invalid, schilod. (Sursa: Sinonime )
șont, șoántă, șonți, șoánte, adj. (reg.; adesea substantivat) 1. șchiop; schilod. 2. pocit, caraghios. (Sursa: DAR )
șont adj. m., pl. șonți; f. sg. șoántă, pl. șoánte (Sursa: Ortografic )
Șont șoántă (șonți, șoánte) și substantival reg. (despre ființe) Care este infirm de un picior; care merge șchiopătând; cotonog; șchiop; șontorog. /cf. ung. sánta (Sursa: NODEX )
| șont adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șont | șontul | șoantă | șoanta |
| plural | șonți | șonții | șoante | șoantele |
| genitiv-dativ | singular | șont | șontului | șoante | șoantei |
| plural | șonți | șonților | șoante | șoantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
