ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȘIȘTÁR s. (reg.) bărbânță, (Transilv. și Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. și Mold.) toc. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

șiștár, șiștáre, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

șiștár s. n., pl. șiștáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȘIȘTÁR ~e n. 1) Vas (din doage) cu gura mai largă decât baza, prevăzut cu toartă și folosit pentru mulsul laptelui; doniță. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. sl. šestaru (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard