ȘINDILÍ vb. IV v. șindrili. (Sursa: DEX '98 )
ȘINDÍLĂ s. f. v. șindrilă. (Sursa: DEX '98 )
| șindilă (pl. -i) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șindilă | șindila |
| plural | șindili | șindilile |
| genitiv-dativ | singular | șindili | șindilii |
| plural | șindili | șindililor |
| vocativ | singular | șindilă, șindilo |
| plural | șindililor |
| șindili verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) șindili | șindilire | șindilit | șindilind | singular | plural |
| șindilește | șindiliți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | șindilesc | (să) șindilesc | șindileam | șindilii | șindilisem |
| a II-a (tu) | șindilești | (să) șindilești | șindileai | șindiliși | șindiliseși |
| a III-a (el, ea) | șindilește | (să) șindilească | șindilea | șindili | șindilise |
| plural | I (noi) | șindilim | (să) șindilim | șindileam | șindilirăm | șindiliserăm, șindilisem* |
| a II-a (voi) | șindiliți | (să) șindiliți | șindileați | șindilirăți | șindiliserăți, șindiliseți* |
| a III-a (ei, ele) | șindilesc | (să) șindilească | șindileau | șindiliră | șindiliseră |
* Formă nerecomandată
