ȘESÍME, șesimi, s. f. A șasea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Șase + suf. -ime. (Sursa: DEX '98 )
șesíme, șesími, s.f. (înv.) 1. câmpie vastă. 2. (în forma: șățime) însușirea de a fi plan, neted, drept. (Sursa: DAR )
șesíme s. f., g.-d. art. șesímii; pl. șesími (Sursa: Ortografic )
ȘesÍme ~i f. A șasea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. /șase + suf. ~ime (Sursa: NODEX )
| șesime substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șesime | șesimea |
| plural | șesimi | șesimile |
| genitiv-dativ | singular | șesimi | șesimii |
| plural | șesimi | șesimilor |
| vocativ | singular | șesime, șesimeo |
| plural | șesimilor |
