ȘEMINÉU, șemineuri, s. n. (Livr.) Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée. (Sursa: DEX '98 )
ȘEMINÉU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée]. (Sursa: DN )
ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée) (Sursa: MDN )
ȘEMINÉU s. v. cămin. (Sursa: Sinonime )
șeminéu s. n., art. șeminéul; pl. șeminéuri / șeminée (Sursa: Ortografic )
ȘEMINÉU ~ri n. livr. Sobă joasă cu vatră deschisă; cămin. [Sil. -mi-neu] /<fr. cheminée (Sursa: NODEX )
| șemineu (pl. -ri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șemineu | șemineul |
| plural | șemineuri | șemineurile |
| genitiv-dativ | singular | șemineu | șemineului |
| plural | șemineuri | șemineurilor |
| vocativ | singular | șemineule |
| plural | șemineurilor |
| șemineu (pl. -ee) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șemineu | șemineul |
| plural | șeminee | șemineele |
| genitiv-dativ | singular | șemineu | șemineului |
| plural | șeminee | șemineelor |
| vocativ | singular | șemineule |
| plural | șemineelor |
