Dex.Ro Mobile
ȘEÍC1, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeíh s. m.] – Din tc. șeyh. (Sursa: DEX '98 )

ȘEIC2, șeicuri, s. n. Dans modern cu mișcări vioaie, săltate. – Din engl. shake. (Sursa: DEX '98 )

ȘEIC s.n. Dans modern cu scuturături; melodia acestui dans. [Pron. șeic. / < engl. shake]. (Sursa: DN )

ȘEIC s. n. dans modern de perechi cu scuturături; melodia corespunzătoare. (< engl. shake) (Sursa: MDN )

șéic (-ci), s. m. – Șef musulman. Fr. cheik. (Sursa: DER )

ȘEIC1 ~uri n. Dans de proveniență engleză, executat cu mișcări ritmice de parteneri care se află la distanță unul de altul. /<engl. shake (Sursa: NODEX )

ȘEÍC2 ~ci m. 1) Conducător al unui trib sau al unui stat arab. 2) Șef al unei comunități religioase musulmane. /<turc. šeyh, fr. cheik (Sursa: NODEX )

șeíc/șeic s. m., pl. șeíci/șeici (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
șeic (pl. șeici)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șeic șeicul
plural șeici șeicii
genitiv-dativ singular șeic șeicului
plural șeici șeicilor
vocativ singular
plural

șeic (pl. șeicuri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șeic șeicul
plural șeicuri șeicurile
genitiv-dativ singular șeic șeicului
plural șeicuri șeicurilor
vocativ singular
plural