Dex.Ro Mobile
ȘCOLĂRÉȘTE adv. Ca un școlar (1), în felul școlarilor. ♦ Fig. Naiv, lipsit de maturitate, copilărește. – Școlar + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )

ȘCOLĂRÉȘTE adv. În felul școlarilor; cum obișnuiesc școlarii; ca școlarii. /școlar + suf. ~ește (Sursa: NODEX )

ȘCOLĂRÉȘTE adv. (înv.) scolasticește. (Merge îmbrăcată ~.) (Sursa: Sinonime )

școlăréște adv. (Sursa: Ortografic )

ȘCOLĂRÍ, școlăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A învăța, a studia într-o școală; a fi școlar (1) împreună sau în același timp cu altcineva. – Din școlar. (Sursa: DEX '98 )

A ȘCOLĂRÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi școlar. 2) A-și petrece anii de școlar împreună cu altcineva. /Din școlar (Sursa: NODEX )

ȘCOLĂRÍ vb. v. școlariza. (Sursa: Sinonime )

școlărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlărésc, imperf. 3 sg. școlăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. școlăreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
școlărește   invariabil

școlări   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) școlări școlărire școlărit școlărind singular plural
școlărește școlăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) școlăresc (să) școlăresc școlăream școlării școlărisem
a II-a (tu) școlărești (să) școlărești școlăreai școlăriși școlăriseși
a III-a (el, ea) școlărește (să) școlărească școlărea școlări școlărise
plural I (noi) școlărim (să) școlărim școlăream școlărirăm școlăriserăm, școlărisem*
a II-a (voi) școlăriți (să) școlăriți școlăreați școlărirăți școlăriserăți, școlăriseți*
a III-a (ei, ele) școlăresc (să) școlărească școlăreau școlări școlăriseră
* Formă nerecomandată