ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein. (Sursa: DEX '98 )
ȘANFRÉN n. Suprafața oblică a unei piese, obținută prin teșire. /<fr. chanfrein (Sursa: NODEX )
ȘANFRÉN s.n. Suprafață oblică obținută prin șanfrenare; teșitură. [< fr. chanfrein]. (Sursa: DN )
ȘANFRÉN s. n. tăietură oblică obținută prin șanfrenare. (< fr. chanfrein) (Sursa: MDN )
șanfrén s. n., pl. șanfrénuri (Sursa: Ortografic )
| șanfren substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șanfren | șanfrenul |
| plural | șanfrenuri | șanfrenurile |
| genitiv-dativ | singular | șanfren | șanfrenului |
| plural | șanfrenuri | șanfrenurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
