ÎNȘTIINȚÁT, -Ă, înștiințați, -te, adj. Căruia i s-a comunicat ceva; avertizat, avizat, somat. – V. înștiința. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNȘTIINȚÁ, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNȘTIINȚÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent a anunța; a informa. /în + știință (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNȘTIINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înștiințá vb. (sil. -ști-in-), ind. prez. 1 sg. înștiințéz, 3 sg. și pl. înștiințeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard