ÎNȘELĂCIÚNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înșela + suf. -ăciune. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNȘELĂCIÚNE s. 1. v. înșelare. 2. v. a*****r. 3. v. escrocherie. 4. v. înșelătorie. 5. înșelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înșelăciúne s. f., g.-d. art. înșelăciúnii; pl. înșelăciúni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard