| înzăvorî verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) înzăvorî | înzăvorâre | înzăvorât | înzăvorând | singular | plural | ||
| înzăvorăște, înzăvoraște* | înzăvorâți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | înzăvorăsc | (să) înzăvorăsc | înzăvoram | înzăvorâi | înzăvorâsem | |
| a II-a (tu) | înzăvorăști | (să) înzăvorăști | înzăvorai | înzăvorâși | înzăvorâseși | ||
| a III-a (el, ea) | înzăvorăște, înzăvoraște* | (să) înzăvorască | înzăvora | înzăvorî | înzăvorâse | ||
| plural | I (noi) | înzăvorâm | (să) înzăvorâm | înzăvoram | înzăvorârăm | înzăvorâserăm, înzăvorâsem* | |
| a II-a (voi) | înzăvorâți | (să) înzăvorâți | înzăvorați | înzăvorârăți | înzăvorâserăți, înzăvorâseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | înzăvorăsc | (să) înzăvorască | înzăvorau | înzăvorâră | înzăvorâseră | ||