ÎNZESTRÁT, -Ă, înzestrați, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calități deosebite, talentat. – V. înzestra. (Sursa: DEX '98 )
ÎNZESTRÁT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat. (Sursa: Sinonime )
înzestrát adj. m., pl. înzestráți; f. sg. înzestrátă, pl. înzestráte (Sursa: Ortografic )
| înzestra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înzestra | înzestrare | înzestrat | înzestrând | singular | plural |
| înzestrează | înzestrați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | înzestrez | (să) înzestrez | înzestram | înzestrai | înzestrasem |
| a II-a (tu) | înzestrezi | (să) înzestrezi | înzestrai | înzestrași | înzestraseși |
| a III-a (el, ea) | înzestrează | (să) înzestreze | înzestra | înzestră | înzestrase |
| plural | I (noi) | înzestrăm | (să) înzestrăm | înzestram | înzestrarăm | înzestraserăm, înzestrasem* |
| a II-a (voi) | înzestrați | (să) înzestrați | înzestrați | înzestrarăți | înzestraserăți, înzestraseți* |
| a III-a (ei, ele) | înzestrează | (să) înzestreze | înzestrau | înzestrară | înzestraseră |
* Formă nerecomandată
| înzestrat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înzestrat | înzestratul | înzestrată | înzestrata |
| plural | înzestrați | înzestrații | înzestrate | înzestratele |
| genitiv-dativ | singular | înzestrat | înzestratului | înzestrate | înzestratei |
| plural | înzestrați | înzestraților | înzestrate | înzestratelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
