Dex.Ro Mobile
« Back
ÎNZESTRÁ, înzestrez, vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (când se mărită). ♦ A acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc. 2. A prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota. 3. Fig. A dota pe cineva cu calități morale, fizice etc. – În + zestre. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNZESTRÁ ~éz tranz. 1) A pune în posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la măritiș. Natura l-a ~at cu talent. 2) (întreprinderi, laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a dota. ~ o cameră. /în + zestre (Sursa: NODEX )

ÎNZESTRÁ vb. 1. v. dota. 2. a dota, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a dota, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu însușiri alese.) (Sursa: Sinonime )

înzestrá vb., ind. prez. 1 sg. înzestréz, 3 sg. și pl. înzestreáză; conj. prez. 3 sg. și pl. înzestréze (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
înzestra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) înzestra înzestrare înzestrat înzestrând singular plural
înzestrea înzestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înzestrez (să) înzestrez înzestram înzestrai înzestrasem
a II-a (tu) înzestrezi (să) înzestrezi înzestrai înzestrași înzestraseși
a III-a (el, ea) înzestrea (să) înzestreze înzestra înzestră înzestrase
plural I (noi) înzestrăm (să) înzestrăm înzestram înzestrarăm înzestraserăm, înzestrasem*
a II-a (voi) înzestrați (să) înzestrați înzestrați înzestrarăți înzestraserăți, înzestraseți*
a III-a (ei, ele) înzestrea (să) înzestreze înzestrau înzestra înzestraseră
* Formă nerecomandată