ÎNZECÍT, -Ă, înzeciți, -te, adj. De zece ori mai mare, mai mult; p. ext. mult mai mult, mult mai mare. – V. înzeci. (Sursa: DEX '98 )
înzecít adj. m., pl. înzeciți; f. sg. înzecítă, pl. înzecíte (Sursa: Ortografic )
ÎNZECÍ, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNZECÍ ~ésc tranz. A face să se înzecească. /în + zece (Sursa: NODEX )
A SE ÎNZECÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se mări de zece (sau de mai multe zeci de) ori. /în + zece (Sursa: NODEX )
înzecí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecésc, imperf. 3 sg. înzecéa; conj. prez. 3 sg. și pl. înzeceáscă (Sursa: Ortografic )
| înzeci verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înzeci | înzecire | înzecit | înzecind | singular | plural |
| înzecește | înzeciți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | înzecesc | (să) înzecesc | înzeceam | înzecii | înzecisem |
| a II-a (tu) | înzecești | (să) înzecești | înzeceai | înzeciși | înzeciseși |
| a III-a (el, ea) | înzecește | (să) înzecească | înzecea | înzeci | înzecise |
| plural | I (noi) | înzecim | (să) înzecim | înzeceam | înzecirăm | înzeciserăm, înzecisem* |
| a II-a (voi) | înzeciți | (să) înzeciți | înzeceați | înzecirăți | înzeciserăți, înzeciseți* |
| a III-a (ei, ele) | înzecesc | (să) înzecească | înzeceau | înzeciră | înzeciseră |
* Formă nerecomandată
| înzecit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înzecit | înzecitul | înzecită | înzecita |
| plural | înzeciți | înzeciții | înzecite | înzecitele |
| genitiv-dativ | singular | înzecit | înzecitului | înzecite | înzecitei |
| plural | înzeciți | înzeciților | înzecite | înzecitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
