ÎNVINUÍ,învinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVINUÍ vb. v. acuza. (Sursa: Sinonime )
învinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinuiésc, imperf. 3 sg. învinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. învinuiáscă (Sursa: Ortografic )
A ÎNVINUÍ ~iésctranz. A socoti vinovat; a acuza. /în + vină (Sursa: NODEX )
A (se) învinui ≠ a (se) justifica (Sursa: Antonime )
A învinui ≠ a dezvinovăți, a îndreptăți (Sursa: Antonime )