ÎNTÂIETÁTE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNTÂIETÁTE f. Însușirea de a fi întâiul (în timp, în rang, în drepturi); prioritate. A avea ~. A da ~. A ține ~ea. [Sil. -tâ-ie-] /întâi + suf. ~etate (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNTÂIETÁTE s. v. prioritate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

întâietáte s. f., g.-d. art. întâietății (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard