| întroduce verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) întroduce | întroducere | întrodus | întroducând | singular | plural | ||
| întrodu, întroduce | întroduceți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | întroduc | (să) întroduc | întroduceam | întrodusei | întrodusesem | |
| a II-a (tu) | întroduci | (să) întroduci | întroduceai | întroduseși | întroduseseși | ||
| a III-a (el, ea) | întroduce | (să) întroducă | întroducea | întroduse | întrodusese | ||
| plural | I (noi) | întroducem | (să) întroducem | întroduceam | întroduserăm | întroduseserăm, întrodusesem* | |
| a II-a (voi) | întroduceți | (să) întroduceți | întroduceați | întroduserăți | întroduseserăți, întroduseseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | întroduc | (să) întroducă | întroduceau | întroduseră | întroduseseră | ||
| întroducere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | întroducere | întroducerea |
| plural | întroduceri | întroducerile | |
| genitiv-dativ | singular | întroduceri | întroducerii |
| plural | întroduceri | întroducerilor | |
| vocativ | singular | întroducere, întroducereo | |
| plural | întroducerilor | ||