Dex.Ro Mobile
ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. Între1- + ține (după fr. entretenir). (Sursa: DEX '98 )

ÎNTREȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conj. -țină. / după fr. entretenir]. (Sursa: DN )

ÎNTREȚÍNE vb. I. tr. 1. a păstra în stare bună. 2. a alimenta, a susține (arderea). II. tr., refl. a da, a(-și) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorbă cu cineva, a conversa. (după fr. /s'/entretenir) (Sursa: MDN )

ÎNTREȚÍNE vb. 1. a trăi. (Se ~ din retribuție.) 2. a (se) hrăni, a (se) susține, a (se) ține. (El își ~ părinții.) 3. v. purta. 4. a menține, (fig.) a alimenta, a hrăni. (A ~ o atmosferă de suspiciune.) (Sursa: Sinonime )

ÎNTREȚÍNE vb. v. conversa, dialoga, discuta, vorbi. (Sursa: Sinonime )

întrețíne vb. ține (Sursa: Ortografic )

A ÎNTREȚÍNE întrețín tranz. 1) A ține în stare bună; a păstra în condiții bune; a îngriji. ◊ ~ focul a alimenta focul ca să nu se stingă. ~ o convorbire a conversa. 2) A asigura cu cele trebuincioase traiului; a hrăni. ~ familia. /între- + a ține (Sursa: NODEX )

A SE ÎNTREȚÍNE mă întrețín intranz. 1) A-și asigura mijloacele de existență. 2) A sta de vorbă; a întreține o convorbire; a conversa. /între- + a ține (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
întreține   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întreține întreținere întreținut întreținând, întrețiind singular plural
întreține întrețineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întrețin, întrețiu (să) întrețin, întrețiu întrețineam întreținui întreținusem
a II-a (tu) întreții (să) întreții întrețineai întreținuși întreținuseși
a III-a (el, ea) întreține (să) întrețină, întreție întreținea întreținu întreținuse
plural I (noi) întreținem (să) întreținem întrețineam întreținurăm întreținuserăm, întreținusem*
a II-a (voi) întrețineți (să) întrețineți întrețineați întreținurăți întreținuserăți, întreținuseți*
a III-a (ei, ele) întrețin (să) întrețină, întreție întrețineau întreținu întreținuseră
* Formă nerecomandată