ÎNTITULÁT, -Ă adj. v. intitulat. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

INTITULÁ, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitulá, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A INTITULÁ ~éz tranz. (cărți, articole) A înzestra cu un titlu; a numi. /<fr. intituler, lat. intitulare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE INTITULÁ se ~eáză intranz. A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, lat. intitulare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

INTITULÁ vb. I. tr. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ÎNTITULÁ vb. I. v. intitula. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

INTITULÁ vb. v. supranumi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

intitulá vb., ind. prez. 1 sg. intituléz, 3 sg. și pl. intituleáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard