ÎNSĂILÁRE,însăilări, s. f. Acțiunea de a însăila și rezultatul ei. [Var.: înseiláre s. f.] – V. însăila. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSĂILÁRE s. însăilat. (~ unei haine.) (Sursa: Sinonime )
însăiláre s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilării; pl. însăilări (Sursa: Ortografic )
ÎNSĂILÁ,însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseilá vb. I] – Cf. saia. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNSĂILÁ ~éztranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde printr-o cusătură rară (pentru a însemna locurile care trebuie cusute definitiv). 2) fig. (planuri, proiecte etc.) A contura în linii generale. [Sil. în-să-i-] /în + saia (Sursa: NODEX )
ÎNSĂILÁ vb. (reg.) a minciuna, (prin Transilv.) a prevești, a străjui, (prin vestul Munt.) a suli. (A ~ o haină.) (Sursa: Sinonime )
ÎNSĂILÁ vb. v. improviza. (Sursa: Sinonime )
însăilá vb. (sil. -să-i-), ind. prez. 1 sg. însăiléz, 3 sg. și pl. însăileáză (Sursa: Ortografic )