ÎNSPĂIMÂNTÁ,înspăimấnt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi. (Sursa: Sinonime )
înspăimântá vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 3 sg. și pl. înspăimântă (Sursa: Ortografic )
A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânttranz. A face să se înspăimânte. [Sil. în-spăi-] /în + a spăimânta (Sursa: NODEX )
A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimântintranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta (Sursa: NODEX )