Dex.Ro Mobile
ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori. (Sursa: DEX '98 )

ÎNSORÍT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare. (Sursa: DEX '98 )

A SE ÎNSORÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A apărea soarele. 2) rar A se încălzi la soare. /în + soare (Sursa: NODEX )

ÎNSORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre față, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori (Sursa: NODEX )

ÎNSORÍ vb. 1. v. însenina. 2. a se sori. (Se ~ pe terasă.) (Sursa: Sinonime )

însorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însorésc, imperf. 3 sg. însoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. însoreáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
însori   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) însori însorire însorit însorind singular plural
însorește însoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) însoresc (să) însoresc însoream însorii însorisem
a II-a (tu) însorești (să) însorești însoreai însoriși însoriseși
a III-a (el, ea) însorește (să) însorească însorea însori însorise
plural I (noi) însorim (să) însorim însoream însorirăm însoriserăm, însorisem*
a II-a (voi) însoriți (să) însoriți însoreați însorirăți însoriserăți, însoriseți*
a III-a (ei, ele) însoresc (să) însorească însoreau însori însoriseră
* Formă nerecomandată

însorit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însorit însoritul însori însorita
plural însoriți însoriții însorite însoritele
genitiv-dativ singular însorit însoritului însorite însoritei
plural însoriți însoriților însorite însoritelor
vocativ singular
plural