ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné ). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr. inné , lat. innatus ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. congenital. (după fr. inné ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
ÎNNĂSCÚT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 2. congenital, ereditar, moștenit. (Defect fiziologic ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
înnăscút adj. m., pl. înnăscúți; f. sg. înnăscútă , pl. înnăscúte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
ÎNNĂSCÚT ~tă (~ți, ~te) (despre însușiri fizice sau psihice) Care aparține cuiva de la naștere; din născare; nativ. /în + născut (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
înnăscut adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular înnăscu t înnăscu tul înnăscu tă înnăscu ta plural înnăscu ți înnăscu ții înnăscu te înnăscu tele genitiv-dativ singular înnăscu t înnăscu tului înnăscu te înnăscu tei plural înnăscu ți înnăscu ților înnăscu te înnăscu telor vocativ singular — — plural — —