ÎNJURĂTÚRĂ, înjurături, s. f. Vorbă sau expresie injurioasă, de ocară; sudalmă. – Înjura + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
ÎNJURĂTÚRĂ s. (livr.) imprecație, invectivă, (rar) înjurare, (pop.) ocară, sudalmă, suduială, suduitură, (fig.) îmbălătură, (arg.) sictireală. (Sursa: Sinonime )
înjurătúră s. f., g.-d. art. înjurătúrii; pl. înjurătúri (Sursa: Ortografic )
ÎNJURĂTÚRĂ ~i f. Vorbă sau expresie injurioasă; sudalmă. [G.-D. înjurăturii] /a înjura + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )
| înjurătură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înjurătură | înjurătura |
| plural | înjurături | înjurăturile |
| genitiv-dativ | singular | înjurături | înjurăturii |
| plural | înjurături | înjurăturilor |
| vocativ | singular | înjurătură, înjurăturo |
| plural | înjurăturilor |
