Dex.Ro Mobile
ÎNGRĂDÍT, -Ă, îngrădiți, -te, adj. 1. Care a fost înconjurat cu gard pentru a izola. ♦ Fig. Care se află la adăpost, apărat cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Fig. Căruia i s-au impus limite de acțiune; stăvilit. – V. îngrădi. (Sursa: DEX '98 )

ÎNGRĂDÍT adj. v. împrejmuit. (Sursa: Sinonime )

Îngrădit ≠ dezgrădit (Sursa: Antonime )

ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ Refl. Fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. Tranz. Fig. A pune limite, a stăvili. 3. Refl. recipr. (Înv.) A se înțelege, a cădea de acord. – Cf. sl. graditi. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNGRĂDÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe etc.) A înconjura cu un gard; a împrejmui; a țărcui. ~ curtea. 2) fig. A pune în anumite limite; a mărgini; a limita; a restrânge. [Sil. în-gră-] /în + sl. graditi (Sursa: NODEX )

A SE ÎNGRĂDÍ mă ~ésc intranz. înv. 1) A ajunge la înțelegere reciprocă; a cădea de acord; a se înțelege. 2) fig. A se pune în afara oricărei responsabilități personale; a se pune la adăpost. /în + sl. graditi (Sursa: NODEX )

ÎNGRĂDÍ vb. v. împrejmui. (Sursa: Sinonime )

ÎNGRĂDÍ vb. v. limita, mărgini, restrânge. (Sursa: Sinonime )

A îngrădi ≠ a dezgrădi (Sursa: Antonime )

îngrădí (îngrădésc, îngrădít), vb. – 1. A închide, a astupa. – 2. A împrejmui, a îngrădi. – 3. A pune limite, a stăvili. – 4. A stăpîni, a subjuga. – 5. A împleti, a face cozi. – 6. (Refl.) A se pune la adăpost, a se apăra. – 7. (Refl.) A se înțelege, a se avea bine. – Mr. ngărdire, megl. angărdés, angărdiri. Sl. graditi (Cihac, II, 115; DAR), cf. bg. gradjă, sb. graditi, rus. goroditĭ, și de asemenea gard, grădină. – Der. neîngrădit, adj. (fără îngrădire, deschis; nelimitat); îngrăditor, adj. (care îngrădește); îngrăditură, s. f. (gard, împrejmuire; înv., fortificație); îngrădeală, s. f. (separare); îngrădiș, s. n. (înv., gard); desgrădi, vb. (a scoate gardul, a desface o împrejmuire). (Sursa: DER )

îngrădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrădésc, imperf. 3 sg. îngrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrădeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
îngrădi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îngrădi îngrădire îngrădit îngrădind singular plural
îngrădește îngrădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îngrădesc (să) îngrădesc îngrădeam îngrădii îngrădisem
a II-a (tu) îngrădești (să) îngrădești îngrădeai îngrădiși îngrădiseși
a III-a (el, ea) îngrădește (să) îngrădească îngrădea îngrădi îngrădise
plural I (noi) îngrădim (să) îngrădim îngrădeam îngrădirăm îngrădiserăm, îngrădisem*
a II-a (voi) îngrădiți (să) îngrădiți îngrădeați îngrădirăți îngrădiserăți, îngrădiseți*
a III-a (ei, ele) îngrădesc (să) îngrădească îngrădeau îngrădi îngrădiseră
* Formă nerecomandată

îngrădit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îngrădit îngrăditul îngrădi îngrădita
plural îngrădiți îngrădiții îngrădite îngrăditele
genitiv-dativ singular îngrădit îngrăditului îngrădite îngrăditei
plural îngrădiți îngrădiților îngrădite îngrăditelor
vocativ singular
plural