ÎNFĂPTUÍT, -Ă, înfăptuiți, -te, adj. Care este dus la îndeplinire; realizat, îndeplinit. – V. înfăptui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNFĂPTUÍT adj. v. îndeplinit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Înfăptuit ≠ neîmplinit, neînfăptuit (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNFĂPTUÍ ~iésc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

înfăptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard