ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFRICOȘĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. (Sursa: Sinonime )
înfricoșătór adj. m., pl. înfricoșătóri; f. sg. și pl. înfricoșătoáre (Sursa: Ortografic )
ÎNFRICOȘĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă frică. /a înfricoșa + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
ÎNFRICOȘĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfricoșează; în stare să provoace frică; înspăimântător; îngrozitor; înfiorător; sinistru. Întuneric ~. /a înfricoșa + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
| înfricoșător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înfricoșător | înfricoșătorul | înfricoșătoare | înfricoșătoarea |
| plural | înfricoșători | înfricoșătorii | înfricoșătoare | înfricoșătoarele |
| genitiv-dativ | singular | înfricoșător | înfricoșătorului | înfricoșătoare | înfricoșătoarei |
| plural | înfricoșători | înfricoșătorilor | înfricoșătoare | înfricoșătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
