ÎNFIINȚÁRE,înființări, s. f. Acțiunea de a (se) înființa; fundare, instituire, întemeiere. ♦ (Rar) Realizare, executare. – V. înființa. (Sursa: DEX '98 )
ÎNFIINȚÁRE s. 1. constituire, creare, fundare, instituire, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grăniceresc.)2. v. constituire. (Sursa: Sinonime )
ÎNFIINȚÁRE s. v. înfățișare, prezentare, venire. (Sursa: Sinonime )
Înființare ≠ desființare (Sursa: Antonime )
înființáre s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. înființării; pl. înființări (Sursa: Ortografic )
ÎNFIINȚÁ,înființez, vb. I. 1. Tranz. A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). – În + ființă. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNFIINȚÁ ~éztranz. (întreprinderi, instituții, organizații) A face să ia ființă (având temei real); a întemeia; a fonda. [Sil. -fi-in-] /în + ființă (Sursa: NODEX )
A SE ÎNFIINȚÁ mă ~ézintranz. rar (despre persoane) A-și face apariția; a se înfățișa. /în + ființă (Sursa: NODEX )
ÎNFIINȚÁ vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un așezământ.)2. a întemeia, (înv.) a așeza. (Au ~ un nou sat.)3. v. constitui. (Sursa: Sinonime )
ÎNFIINȚÁ vb. v. apărea, arăta, ivi, înfățișa, prezenta. (Sursa: Sinonime )
A înființa ≠ a lichida, a suprima (Sursa: Antonime )
înființá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. înființéz, 3 sg. și pl. înființeáză (Sursa: Ortografic )
