ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDĂRĂTNICÍ vb. 1. v. încăpățâna. 2. a se ambi-ționa, a se încăpățâna, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că ...) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

îndărătnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndărătnicésc, imperf. 3 sg. îndărătniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndărătniceáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] - Îndărăt + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE ÎNDĂRĂTNICÍ mă ~ésc intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o atitudine sau într-o acțiune (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se încăpățâna; a se ambiționa. /Din îndărătnic (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDĂRẮTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care manifestă lipsă de supunere; încăpățânat; recalcitrant; nătâng. 2) Care vădește stăruință în acțiuni; perseverent; tenace. /îndărăt + suf. ~nic (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDĂRĂTNIC adj. 1. v. încăpățânat. 2. ambițios, încăpățânat, îndârjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea scopului.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNDĂRĂTNIC adj. v. restanțier. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard