ÎNDRĂGOSTÍT, -Ă, îndrăgostiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care iubește pe cineva; amorezat, înamorat. – V. îndrăgosti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDRĂGOSTÍT adj. amorezat, (livr.) înamorat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNDRĂGOSTÍ ~ésc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNDRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de s*x opus); a se înamora; a se amoreza. ~ de cineva. /în + dragoste (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDRĂGOSTÍ vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

îndrăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgostésc, imperf. 3 sg. îndrăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgosteáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard