ÎNDRĂGÍT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Iubit2. 2. Îndrăgostit. – V. îndrăgi. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDRĂGÍT adj. 1. v. drag. 2. drag, iubit, scump. (Lucruri ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNDRĂGÍ ~ésc tranz. A începe a iubi. ~ muzica. /în + drag (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE ÎNDRĂGÍ mă ~ésc intranz. rar A prinde dragoste (față de o persoană de s*x opus); a se îndrăgosti; a se înamora; a se amoreza. /în + drag (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDRĂGÍ vb. v. iubi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

îndrăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard