ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. Tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; p. ext. a toarce grosolan și în grabă. 2. (Fam.) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; p. ext. a vorbi fără rost, nimicuri. ◊ Expr. A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDRUGÁ vb. 1. v. bombăni. 2. v. flecări. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

îndrugá vb., ind. prez. 1 sg. îndrúg, 3 sg. și pl. îndrúgă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A ÎNDRUGÁ1 îndrúg tranz. pop. 1) (cuvinte, propoziții etc.) A pronunța nedeslușit, confuz; a îngăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi; a flecări. ◊ ~ (la) verzi și uscate a spune baliverne. [Sil. în-dru-] /în + drugă (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A ÎNDRUGÁ2 îndrúg tranz. 1) înv. (lână, cânepă etc.) A toarce cu druga. 2) rar (acțiuni, lucrări etc.) A efectua la repezeală. /în + drugă (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard