ÎNDOLIÁT, -Ă, îndoliați, -te, adj. Care poartă doliu; de înmormântare. ♦ Trist, îndurerat. [Pr.: -li-at]- – V. îndolia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNDOLIÁT adj. 1. cernit. (Om ~.) 2. cernit, negru. (Haine ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNDOLIÁ, îndoliez, vb. I. Tranz. A produce doliu; a pricinui o durere adâncă. [Pr.: -li-a] – În + doliu. Cf. fr. endeuiller. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNDOLIÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de doliu, de adâncă durere. /în + doliu (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDOLIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care poartă doliu; aflat în doliu. 2) Care este adânc îndurerat; cuprins de o durere adâncă. Om ~. 3) Care este caracteristic pentru înmormântare. Haine ~te. /v. a îndolia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNDOLIÁ vb. a (se) cerni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

îndoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îndoliéz, 3 sg. și pl. îndoliáză, 1 pl. îndoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. îndoliéze; ger. îndoliínd (sil. -li-ind) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard