ÎNDEPLINÍRE, îndepliniri, s. f. Acțiunea de a îndeplini și rezultatul ei; înfăptuire, executare; realizare. – V. îndeplini. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDEPLINÍRE s. 1. v. executare. 2. împlinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacție. (~ dorinței cuiva.) 3. înfăptuire, realizare, (înv.) realizație. (~ misiunii primite.) 4. v. desfășurare. 5. v. efectuare. 6. aplicare, executare. (~ unei sentințe.) (Sursa: Sinonime )
Îndeplinire ≠ neîndeplinire (Sursa: Antonime )
îndepliníre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. îndeplinírii; pl. îndepliníri (Sursa: Ortografic )
| îndeplini verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) îndeplini | îndeplinire | îndeplinit | îndeplinind | singular | plural |
| îndeplinește | îndepliniți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | îndeplinesc | (să) îndeplinesc | îndeplineam | îndeplinii | îndeplinisem |
| a II-a (tu) | îndeplinești | (să) îndeplinești | îndeplineai | îndepliniși | îndepliniseși |
| a III-a (el, ea) | îndeplinește | (să) îndeplinească | îndeplinea | îndeplini | îndeplinise |
| plural | I (noi) | îndeplinim | (să) îndeplinim | îndeplineam | îndeplinirăm | îndepliniserăm, îndeplinisem* |
| a II-a (voi) | îndepliniți | (să) îndepliniți | îndeplineați | îndeplinirăți | îndepliniserăți, îndepliniseți* |
| a III-a (ei, ele) | îndeplinesc | (să) îndeplinească | îndeplineau | îndepliniră | îndepliniseră |
* Formă nerecomandată
| îndeplinire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îndeplinire | îndeplinirea |
| plural | îndepliniri | îndeplinirile |
| genitiv-dativ | singular | îndepliniri | îndeplinirii |
| plural | îndepliniri | îndeplinirilor |
| vocativ | singular | îndeplinire, îndeplinireo |
| plural | îndeplinirilor |
