ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, s. f. Meserie, profesiune; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – V. îndeletnici. (Sursa: DEX '98 )
ÎNDELETNICÍRE s. 1. v. ocupație. 2. v. activitate. (Sursa: Sinonime )
îndeletnicíre s. f., g.-d. art. îndeletnicírii; pl. îndeletnicíri (Sursa: Ortografic )
ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, vb. IV. Refl. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – Et. nec. Cf. îndelete. (Sursa: DEX '98 )
A SE ÎNDELETNICÍ mă ~ésc intranz. A-și petrece timpul de muncă sau cel liber; a se ocupa. ~ cu gospodăria. /în + sl. deletnic (Sursa: NODEX )
ÎNDELETNICÍRÉ ~i f. Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupație; treabă. /v. a se îndeletnici (Sursa: NODEX )
ÎNDELETNICÍ vb. v. ocupa. (Sursa: Sinonime )
îndeletnicí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. îndeletnicésc, imperf. 3 sg. îndeletniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndeletniceáscă (Sursa: Ortografic )
| îndeletnici verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) îndeletnici | îndeletnicire | îndeletnicit | îndeletnicind | singular | plural |
| îndeletnicește | îndeletniciți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | îndeletnicesc | (să) îndeletnicesc | îndeletniceam | îndeletnicii | îndeletnicisem |
| a II-a (tu) | îndeletnicești | (să) îndeletnicești | îndeletniceai | îndeletniciși | îndeletniciseși |
| a III-a (el, ea) | îndeletnicește | (să) îndeletnicească | îndeletnicea | îndeletnici | îndeletnicise |
| plural | I (noi) | îndeletnicim | (să) îndeletnicim | îndeletniceam | îndeletnicirăm | îndeletniciserăm, îndeletnicisem* |
| a II-a (voi) | îndeletniciți | (să) îndeletniciți | îndeletniceați | îndeletnicirăți | îndeletniciserăți, îndeletniciseți* |
| a III-a (ei, ele) | îndeletnicesc | (să) îndeletnicească | îndeletniceau | îndeletniciră | îndeletniciseră |
* Formă nerecomandată
| îndeletnicire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | îndeletnicire | îndeletnicirea |
| plural | îndeletniciri | îndeletnicirile |
| genitiv-dativ | singular | îndeletniciri | îndeletnicirii |
| plural | îndeletniciri | îndeletnicirilor |
| vocativ | singular | îndeletnicire, îndeletnicireo |
| plural | îndeletnicirilor |
