Dex.Ro Mobile
ÎNCÂNTÁT, -Ă, încântați, -te, adj. Plin de bucurie, de mulțumire, de entuziasm; fermecat, vrăjit, fascinat. ◊ Expr. Încântat (de cunoștință), formulă de politețe prin care o persoană își exprimă mulțumirea când face cunoștință cu cineva. ♦ (Rar) Încântător. – V. încânta. (Sursa: DEX '98 )

ÎNCÂNTÁT adj. 1. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) 2. v. radios. (Sursa: Sinonime )

ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. și refl. A (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter). (Sursa: DEX '98 )

A ÎNCÂNTÁ încânt tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a vrăji; a fascina; a delecta; a desfăta. 2) A ademeni prin făgăduințe; a înșela cu promisiuni; a momi. /în + a cânta (Sursa: NODEX )

ÎNCÂNTÁ vb. I. tr. A fermeca, a entuziasma; a amuza. [P.i. încânt. / după fr. enchanter]. (Sursa: DN )

ÎNCÂNTÁ vb. tr. a fermeca; a entuziasma; a amuza. (după fr. enchanter) (Sursa: MDN )

ÎNCÂNTÁ vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. v. bucura. 3. v. înșela. (Sursa: Sinonime )

încântá vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 3 sg. și pl. încântă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
încânta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) încânta încântare încântat încântând singular plural
încântă încântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) încânt (să) încânt încântam încântai încântasem
a II-a (tu) încânți (să) încânți încântai încântași încântaseși
a III-a (el, ea) încântă (să) încânte încânta încântă încântase
plural I (noi) încântăm (să) încântăm încântam încântarăm încântaserăm, încântasem*
a II-a (voi) încântați (să) încântați încântați încântarăți încântaserăți, încântaseți*
a III-a (ei, ele) încântă (să) încânte încântau încânta încântaseră
* Formă nerecomandată

încântat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încântat încântatul încânta încântata
plural încântați încântații încântate încântatele
genitiv-dativ singular încântat încântatului încântate încântatei
plural încântați încântaților încântate încântatelor
vocativ singular
plural