ÎNCÂNTÁRE, (2) încântări, s. f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; farmec, vrajă. 2. (Concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – V. încânta. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCÂNTÁREs.f.1. Sentiment de bucurie, de satisfacție; farmec. 2. Lucru care încântă. [< încânta]. (Sursa: DN )
ÎNCÂNTÁREs. f. 1. sentiment de bucurie, de satisfacție; farmec. 2. lucru care încântă. (< încânta) (Sursa: MDN )
ÎNCÂNTÁRE s. 1. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, răpire, seducere, seducție, subjugare, vrăjire. (~ spectatorilor.)2. v. desfătare. 3. v. farmec. (Sursa: Sinonime )
încântáre s. f., g.-d. art. încântării; (lucruri, fapte) pl. încântări (Sursa: Ortografic )
ÎNCÂNTÁ,încấnt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. și refl. A (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter). (Sursa: DEX '98 )
A ÎNCÂNTÁ încânttranz. 1) A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a vrăji; a fascina; a delecta; a desfăta. 2) A ademeni prin făgăduințe; a înșela cu promisiuni; a momi. /în + a cânta (Sursa: NODEX )
ÎNCÂNTÁRE ~ărif. 1) v.A ÎNCÂNTA. 2) Lucru sau faptă care încântă. /v. a încânta (Sursa: NODEX )
ÎNCÂNTÁvb. I. tr. A fermeca, a entuziasma; a amuza. [P.i. încânt. / după fr. enchanter]. (Sursa: DN )
ÎNCÂNTÁvb. tr. a fermeca; a entuziasma; a amuza. (după fr. enchanter) (Sursa: MDN )
ÎNCÂNTÁ vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)2. v. bucura. 3. v. înșela. (Sursa: Sinonime )
încântá vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 3 sg. și pl. încântă (Sursa: Ortografic )
