ÎNCURCĂTÚRĂ,încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCURCĂTÚRĂ s. 1. v. încâlcitură. 2. v. amestecătură. 3. v. babilonie. 4. v. complicație. 5. v. confuzie. 6. v. dezorientare. 7. v. necaz. 8. v. pățanie. 9. v. impas. 10. v. jenă. (Sursa: Sinonime )
încurcătúră s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri (Sursa: Ortografic )
ÎNCURCĂTÚRĂ ~if. 1) Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc. În ce ~ am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + suf. ~ătură (Sursa: NODEX )
ÎNCURCĂTURĂ DE MÁȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală. (Sursa: Sinonime )
