Dex încura, incura, definiţie încura, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere). (Sursa: DEX '98 )

ÎNCURÁ vb. v. alerga, fugi, goni. (Sursa: Sinonime )

încurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. încúră (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

încura verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încura	încurare	încurat	încurând	singular	plural
		(a) încura	încurare	încurat	încurând	încură	încurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încur	(să) încur	încuram	încurai	încurasem
	a II-a (tu)	încuri	(să) încuri	încurai	încurași	încuraseși
	a III-a (el, ea)	încură	(să) încure	încura	încură	încurase
plural	I (noi)	încurăm	(să) încurăm	încuram	încurarăm	încuraserăm, încurasem*
	a II-a (voi)	încurați	(să) încurați	încurați	încurarăți	încuraserăți, încuraseți*
	a III-a (ei, ele)	încură	(să) încure	încurau	încurară	încuraseră

* Formă nerecomandată