ÎNCUNOȘTINȚÁRE,încunoștințări, s. f. Acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare. – V. încunoștința. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCUNOȘTINȚÁRE s. 1. v. informare. 2. anunțare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.)3. v. co-municare. (Sursa: Sinonime )
încunoștințáre s. f., g.-d. art. încunoștințării; pl. încunoștințări (Sursa: Ortografic )
ÎNCUNOȘTINȚÁ,încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCUNOȘTINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) (Sursa: Sinonime )
încunoștințá vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințéz, 3 sg. și pl. încunoștințeáză (Sursa: Ortografic )
