ÎNCOTRÓ adv. (Adesea interogativ) În ce direcție, unde; oriunde. ◊ Expr. Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde. Care încotro (poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile. A nu (mai) avea încotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decât...), a nu putea face altfel, a nu avea altă soluție, altă scăpare. – Lat. in-contra-ubi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCOTRÓ adv. 1. v. unde. 2. v. oriunde. (Sursa: Sinonime )
încotró adv. – Unde, în ce direcție. – Var. (înv.) încătruă, încătruo, încătro. Lat. contra ubi (Philippide, Principii, 92; Tiktin; DAR), cu în- relativ tîrziu. – Der. încotrova, adv. (oriunde), cu suf. -va, cf. cineva, undeva; dincotro, adv. (de unde, din ce parte). – Din rom. care încotro, pretutindeni, provine mag. karenkotro, karinkotro (O. Balogh, Magyar Nyelvör, XXVII, 248). (Sursa: DER )
încotró adv. (sil. -tro) (Sursa: Ortografic )
ÎNCOTRÓ1adv. În care parte(?); în ce direcție(?); unde(?). ~ te duci? ◊ Care ~ fiecare în drumul său; în diferite părți; care și unde. A nu (mai) avea ~ a nu (mai) avea o altă ieșire. [Sil. -co-tro] /<lat. in + contra + ubi (Sursa: NODEX )
ÎNCOTRÓ2 conj. (exprimă un raport spațial) Unde. Se duce încotro îl duc ochii. /<lat. in + contra+ ubi (Sursa: NODEX )
cotró adv. de direcțiune (lat. contra ubi. V. către). În ce direcțiune, unde: în cotro [!] te ducĭ (saŭ numai în cotro?). Aŭ fugit care în cotro aŭ putut. A nu avea în cotro (subînț. să fugĭ), a fi forțat să facĭ ceĭa ce n´aĭ vrea. Din cotró, de unde: o samă de Moscalĭ aŭ fugit peste șanț din cotro nu se păzeaŭ Tătariĭ (Nec. 2, 389). – Vechĭ cătrúo, în cătruo, -tróo și -tró. În Trans. în cătrắŭ, în nord în cótro. – Răŭ scris încotro. (Cp. cu în colo și din colo). (Sursa: Scriban )
