ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) D****l. – În + corn + suf. -at. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNCORNORÁT adj., s. v. înșelat, trădat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNCORNORÁ, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNCORNORÁ ~éz tranz. 1) (fapte relatate) A denatura prin adăugare de elemente născocite. 2) pop. (soți) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale; a înșela. /în + corn (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNCORNORÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCORNORA. 2) (despre animale) Care are coarne; cornut. 3) (despre soți) Care este înșelat în căsnicie. /v. a încornora (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNCORNORÁT2 ~ți m. mai ales art. Duh al răului. /v. a încornora (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNCORNORÁ vb. v. exagera, înșela, trăda. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ÎNCORNORÁTUL s. art. v. d**c. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

încornorá vb., ind. prez. 1 sg. încornoréz, 3 sg. și pl. încornoreáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. D***u, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

cornoréz și înc- v. tr. Pun coarne. Fig. Amplific, exagerez: încornorez o povestire. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard