ÎNCHIRIÉRE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNCHIRIÉRE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

închiriére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. închiriérii; pl. închiriéri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÎNCHIRIÁ, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A ÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNCHIRIÁ vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

închiriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriéz, 3 sg. și pl. închiriáză, 1 pl. închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil. -ri-ind) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard