ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE,începători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care începe; inițial. 2. S. m. și f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. și f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. – Începe + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
ÎNCEPĂTÓR adj., s. 1. adj. v. inițial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un anumit domeniu.) (Sursa: Sinonime )
ÎNCEPĂTÓR s. v. inițiator, promotor, prota-gonist. (Sursa: Sinonime )
începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre (Sursa: Ortografic )
ÎNCEPĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care abia începe; cu primele semne ale unui început; incipient. Poet ~. 2) Care constituie un început; de început; inițial; primar; primordial. Perioadă ~oare. /a începe + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
ÎNCEPĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. 1) Persoană care face primii pași într-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune începutul unei acțiuni; inițiator. /a începe + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
