| înaugura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) înaugura | înaugurare | înaugurat | înaugurând | singular | plural | ||
| înaugurează | înaugurați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | înaugurez | (să) înaugurez | înauguram | înaugurai | înaugurasem | |
| a II-a (tu) | înaugurezi | (să) înaugurezi | înaugurai | înaugurași | înauguraseși | ||
| a III-a (el, ea) | înaugurează | (să) înaugureze | înaugura | înaugură | înaugurase | ||
| plural | I (noi) | înaugurăm | (să) înaugurăm | înauguram | înaugurarăm | înauguraserăm, înaugurasem* | |
| a II-a (voi) | înaugurați | (să) înaugurați | înaugurați | înaugurarăți | înauguraserăți, înauguraseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | înaugurează | (să) înaugureze | înaugurau | înaugurară | înauguraseră | ||
| înaugurare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | înaugurare | înaugurarea |
| plural | înaugurări | înaugurările | |
| genitiv-dativ | singular | înaugurări | înaugurării |
| plural | înaugurări | înaugurărilor | |
| vocativ | singular | înaugurare, înaugurareo | |
| plural | înaugurărilor | ||