Dex.Ro Mobile
ÎMPĂTURÍT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturát, -ă adj.] – V. împături. (Sursa: DEX '98 )

ÎMPĂTURÍT adj. îndoit, pliat, strâns, (pop.) păturit. (O coală de hârtie ~.) (Sursa: Sinonime )

ÎMPĂTURÍ, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împăturá vb. I] – În + pături. (Sursa: DEX '98 )

A ÎMPĂTURÍ ~ésc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură (Sursa: NODEX )

ÎMPĂTURÍ vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.) (Sursa: Sinonime )

A împături ≠ a despături (Sursa: Antonime )

împăturí/împăturá vb., ind. prez. 1 sg. împăturésc/împătur, imperf. 3 sg. împătureá/împăturá (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
împături   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împături împăturire împăturit împăturind singular plural
împăturește împăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăturesc (să) împăturesc împătuream împăturii împăturisem
a II-a (tu) împăturești (să) împăturești împătureai împăturiși împăturiseși
a III-a (el, ea) împăturește (să) împăturească împăturea împături împăturise
plural I (noi) împăturim (să) împăturim împătuream împăturirăm împăturiserăm, împăturisem*
a II-a (voi) împăturiți (să) împăturiți împătureați împăturirăți împăturiserăți, împăturiseți*
a III-a (ei, ele) împăturesc (să) împăturească împătureau împături împăturiseră
* Formă nerecomandată

împăturit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular împăturit împăturitul împături împăturita
plural împăturiți împăturiții împăturite împăturitele
genitiv-dativ singular împăturit împăturitului împăturite împăturitei
plural împăturiți împăturiților împăturite împăturitelor
vocativ singular
plural